Convalescență după religie
2 min readSep 2, 2021
Aceasta este o serie de povestiri despre experiența mea de creștin ortodox. Partea voluntară a acestei experiențe a durat 23 de ani, la care aș mai adăuga vreo 10 ani anteriori, ai copilăriei, în care pur și simplu credeam și făceam ceea ce vedeam la oamenii din jur.
Deocamdată am introducerea și patru capitole (vor mai urma unul sau două):
- Vine un preot (Cum să faci un adolescent să creadă în minuni la comandă): Un scurt episod din adolescența mea care exemplifică tema întregii serii.
- Moș Crăciun nu există, dar hai să-ți povestesc despre Rai (Este o idee proastă să estompezi linia dintre real și imaginar din mintea copilului tău): Cum au apărut în copilărie credințele mele supranaturale.
- Fericit pentru motivul greșit (Primii mei ani de creștinism au fost un fericit somn al rațiunii): Convertirea mea la creștinism la 17 ani.
- Religia este foarte rațională cît timp nu înțelegi ce înseamnă „rațional” (Nu am înțeles pe deplin cum funcționează știința pînă după 35 de ani, iar creștinismul s-a oferit să umple golurile): Viața mea de creștin student la MIT.
- Comoara din cer are o problemă mai mare decît rugina (Latura practică a credinței distrage atenția de la valoarea ei de adevăr): Latura creștină a vieții mele din California.
Am scris această notă introductivă în urma afluenței oarecum surprinzătoare de urmăritori din zilele trecute. Sper ca nota să clarifice scopul și ordinea logică a celorlalte articole.
