Cîtă supunere datorăm unei legi?
Cum decidem că o lege este tiranică și ce putem face?
Acest articol face parte dintr-o serie care discută legitimitatea interzicerii accesului în clasa pregătitoare.
Democrația prin definiție (dēmos = popor + kratos = conducere) înseamnă că cetățenii stabilesc de comun acord niște reguli de conviețuire. Și, la nivelul cel mai idealist, legile ar fi exact asta: niște reguli cordiale între prieteni. Nu ne aruncăm gunoiul pe stradă nu fiindcă așa spune legea, ci pentru că prietenii nu-și fac asta între ei.
Desigur, în practică situația este complexă și este firesc să structurăm nițel democrația. Avem o Constituție și un parlament și un guvern. Avem judecători care arbitrează situațiile mai puțin clare sau mai puțin cordiale. Dar nu trebuie să uităm esența: democrația înseamnă că cetățenii fac legile, nu doar li se supun orbește.
Cînd legile devin tiranice și asupresc fără motiv cetățenii (în acest caz, niște copii de 5 ani), ne întoarcem la esență, ne așezăm la masă și rescriem regulile.
Dacă uităm că noi facem legea, dacă invocăm legea de dragul ei și nu-i mai punem niciodată la îndoială înțelepciunea, se întîmplă lucruri rele pentru toată societatea.
Democrația se transformă într-un fel de feudalism în care miniștrii și parlamentarii sînt voievozi. Ei pot fi buni sau răi, apți sau inapți, dar deciziile lor sînt imuabile. Ocazional deciziile lor vor fi tiranice, chiar și cu intenții bune.
Democrația devine un buldozer birocratic care trece peste cei răi și peste cei buni, impasibil la viețile pe care le strică. Aceasta este trăsătura definitorie a unei democrații doar cu numele, dar golită de esență.
Cînd lăsăm acest mecanism să-și facă de cap fără să obiectăm, atunci legile tiranice se înmulțesc. Fiecare cetățean este asuprit în alt fel, iar coeziunea socială se duce naibii. Devenim o mare de oameni fiecare cu problema lui, fiecare prea preocupat ca să-și mai găsească timp să fie solidar cu problemele celuilalt.
Iar aceasta nu mai este o democrație. Este o junglă în care ne mîncăm unii pe alții.
Asta nu înseamnă că militez pentru o societate de rebeli în care face fiecare ce vrea. În limbaj de Dungeons & Dragons, nu recomand să fim cu toții chaotic good.
De unele legi ne putem refugia în intimitatea casei noastre. Îi putem da unui adolescent de 17 ani și 11 luni un pahar de bere. Putem fuma un cui. Dar în intimitatea casei noastre nu putem înscrie un copil la școală. Școala este o instituție socială reglementată de Stat (inclusiv școlile private).
De aceea propun să mergem un pas mai sus, la Constituție. Aceasta reflectă cel mai bine modul în care un popor își dorește să trăiască, este cel mai aproape de modelul regulilor cordiale. Constituția enumeră niște drepturi fundamentale. O regulă bună pentru a verifica dacă o lege a devenit tiranică este: încalcă ea un drept fundamental? Dacă da, o face pentru unul din motivele permise în Constituție? Dacă nu, atunci acea lege este tiranică.
O lege tiranică produce efecte în mentalitatea societății. Terenul de joc este deja înclinat covîrșitor, posibil insurmontabil, în cazul unui copil născut în ianuarie. Din 2011, legea spune că el trebuie înscris în clasa pregătitoare la 6 ani și 8 luni, nu la 5 ani și 8 luni. Această informație s-a strecurat timp de 10 ani în subconștientul social. Mulți o înghit pe nemestecate. Alții o urmează din motive practice, pentru că nu vor să-și dea copilul într-o clasă în care toți ceilalți sînt mai mari cu un an. Odată ce majoritatea acceptă vîrsta impusă, argumentul psihologic capătă substanță: copilul tău va fi imatur! Cel care înoată împotriva curentului devine un ciudat, i se oferă sfaturi părintești și citate din cărți de psihologia copilului…
Putem discuta cu argumente care este vîrsta corectă pentru a înscrie un copil anume în clasa pregătitoare. Dar, în timp ce facem asta, este important să excludem argumentul de ordin legal din orice raționament. Să ne amintim că nu putem porni de la litera legii ca să stabilim dacă ceva este etic și moral. Săgeata merge exact în sensul invers.
Următorul articol în serie: Care este vîrsta potrivită pentru școală?
