Țara te vrea prost
Nu te mai preocupa de evoluția copilului tău. Statul Român lucrează activ să ți-l țină prost.
Azi am obținut, negru pe alb, confirmarea că țara te vrea prost. Nu în modul simpatic și ironic al Sarmalelor Reci, ci sec și cinic, prin dispoziție legală: copilul nostru nu are voie să meargă la școală.
Update 13 mai 2022: Am demarat o petiție Declic pentru abrogarea articolului 29 (2) din Legea educației. De asemenea, am expandat această poveste într-o serie de articole care separă argumentele factuale de opinii.
Pe scurt
În clasa pregătitoare („clasa zero”) se pot înscrie copiii care împlinesc 6 ani în anul 2022. (Dacă îi împlinesc între 1 septembrie și 31 decembrie 2022 este necesară și o evaluare psihosomatică). Copiii care împlinesc 6 ani după 31 decembrie, inclusiv pe 1 ianuarie la ora 00:01, nu pot începe școala în 2022. Ei trebuie să mai aștepte un an. Așadar, cel mai tînăr copil care poate intra în clasa zero va avea 5 ani și 8 luni în prima zi de școală.
Practic, Statul Român admite (corect) că există un interval de vîrste care trebuie evaluat de la caz la caz, dar limita de jos a intervalului este prea strictă. Statul a decis că un copil de 5 ani și 8 luni ar putea fi declarat apt, dar unul cu un minut mai tînăr este indubitabil un zevzec care nu mai trebuie evaluat. Circumstanțele sînt irelevante, chiar dacă primul poate stă zece ore pe zi la televizor, iar celălalt a avut parte de o creștere atentă și stimulativă.
Implicații
Fiul nostru este născut pe 3 ianuarie, așadar cu trei zile după data-limită. La cinci ani și un pic, el citește fluent, socotește și scrie (nu caligrafic, dar împărțirea în litere este perfectă). Conform legii, el urmează să intre în clasa zero în 2023, iar în clasa I în 2024, la 7 ani și 8 luni. Asta înseamnă cu 18 luni mai tîrziu decît am intrat eu (la 6 ani și 2 luni, ca mulți alții din generația mea).
Am făcut evaluarea cerută, apoi am făcut petiții și am purtat discuții la Ministerul Educației, la Inspectoratul Școlar al Municipiului București și la școala de cartier. Am primit refuzuri pe linie, toate convergînd spre aceeași explicație: nu permite legea.
Cum puteți ajuta
Dacă aveți un copil în aceeași situație, alăturați-vă! Am creat lista de e-mail clasazero@dexonline.ro. Abonați-vă și scrieți-vă povestea! O acțiune colectivă are mai multe șanse de reușită.
Dacă sînteți avocat sau cunoașteți avocați care doresc să preia această cauză, contra cost, scrieți-mi la cata@francu.com. Nădăjduiesc că legea poate fi corectată prin Ordonanță de Urgență sau atacată la Curtea Constituțională (articolul 48 din Constituție: „[…] dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”). Este posibil ca timpul să fie prea scurt pentru anul școlar 2022–2023, dar măcar dacă reparăm legea pentru copiii din anii următori, societatea va avea mult de cîștigat.
Și, desigur, orice formă de simpatie, mai ales în spațiul public, este binevenită.
Detalii legale; situația anilor trecuți
Dacă aveți plăcerea perversă să înțelegeți cum o lege inițial decentă a ajuns să-și vatăme cetățenii, citiți această secțiune.
Legea educației naționale (nr. 1/2011) începe cu niște deziderate glorioase:
Art. 1: Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții. […]
Art. 2 (1): Legea are ca viziune promovarea unui învățămînt orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate.
Fantastic! Citesc și plîng de mîndrie că trăiesc într-o democrație cu așa o viziune nobilă asupra flăcării nestinse care este spiritul uman! Doar că nițel mai jos mentalitatea altor vremuri începe să transpire printre detaliile de implementare. Dreptul la învățătură este fundamental, doar să nu ceri să înveți prea mult și prea repede. Dacă cumva ieși, ptiu, Drace!, deștept?
Art. 29 (2): În clasa pregătitoare sînt înscriși copiii care au împlinit vîrsta de 6 ani pînă la data începerii anului școlar. […] Pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc vîrsta de 6 ani până la sfîrșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
Pe baza acestei legi, Ministerul Educației elaborează anual o metodologie de înscriere. Metodologia este la fel de înălțătoare:
Art. 1 (2): Inspectoratele școlare soluționează orice situație legată de înscrierea în învățămîntul primar în interesul superior al elevului și în limitele legii.
Art. 29: Comisia județeană […] rezolvă […] orice altă situație referitoare la înscrierea în învățămîntul primar, avînd în vedere, cu prioritate, interesul superior al copilului.
Dar, din nou, intențiile reale reies la o citire mai atentă. În 2019 și 2020 Ministerul și inspectoratele au publicat clarificări care să permită excepții pentru copiii sub 6 ani, pe baza articolului 53 din metodologie. Pe baza acestor excepții s-au înscris la școală sute de copii în fiecare an.
Art. 53 (2): Situațiile excepționale ale copiilor care nu se încadrează în tranșele de vîrstă prevăzute de prezenta metodologie […] vor fi analizate și soluționate de comisiile județene […] în baza unei proceduri proprii. […]
Faptul că nașterea după 1 ianuarie este denumită excepție este ea însăși o aberație, o ascundere după litera legii. Oricum, în 2021 această clauză a dispărut discret, iar articolul 53 tratează numai alte cazuri (amînarea înscrierii etc.). Răspunsul ministerului spune „Legea 1/2011 nu permite”, deși din 2020 încoace nu legea s-a schimbat semnificativ, ci doar metodologia elaborată de… minister. Am întrebat care modificare anume din Legea educației interzice excepțiile care în anii trecuți au existat, dar nimeni nu știe.
Cu alte cuvinte, o lege care funcționa rezonabil a devenit opresivă prin grija guvernării. Aceasta este diferența dintre niște conducători mediocri, care nu știu sau nu vor să facă binele, și niște conducători slabi, care aleg cu bună știință să facă în mod activ răul, răpindu-i copilului o libertate care nu costa nimic pe nimeni.
Concluzii
Articolul 1 (2) din metodologie conține formularea în interesul superior al elevului și în limitele legii. Dar fiului nostru îi este negată educația, cu ștampilă de la minister. Implicația este clară: dacă limitele legii se contrazic cu interesul superior al copilului, limitele legii au întîietate.
Exact asta este ideea, exact asta este teza centrală evidentă în acest caz și în alte o sută de cazuri pe care le văd zilnic: România (politicienii, funcționarii și populația) a uitat că legile sînt făcute de noi și pentru noi, că sînt niște reguli după care românii aleg să conviețuiască și că le putem modifica atunci cînd devin tiranice. Tratăm legile ca pe un dat imuabil, emanat de o clasă politică implacabilă, care a uitat de mult că noi o plătim ca să ne organizeze viața. Aceasta este trăsătura specifică a unei democrații doar cu numele, dar golite de esență.
Următoarele concluzii sînt voit ironice și/sau monstruoase, dar decurg din lege.
Trebuia să fi făcut operație cezariană pe 31 decembrie, ca să ne încadrăm în grupa de vîrstă corectă. Riscurile de complicații cauzate de devansarea nașterii cu trei zile pălesc prin comparație cu subdezvoltarea la care Statul Român ne condamnă copilul.
Trebuia să nu fi făcut sex după 31 martie, ca să nu riscăm să-l naștem după 31 decembrie.
Trebuia să nu insistăm atît cu educația, pentru că oricum aveam un an întreg în plus pentru a-l educa. Statul ocrotește familia, cît timp această ocrotire se rezumă doar la cuvinte frumoase. Dacă părinții vin cu teorii eretice, atunci ocrotirea încetează. Iar teoria noastră eretică este că copiii pot face mult mai mult decît le cere sistemul dacă le oferi timp, atenție și dragoste, dacă le creezi condiții să învețe.
Fiul nostru nu este diferit de alți copii. Noi n-am făcut nimic cu el ce n-ar face orice alt părinte iubitor: am stat cu el și i-am pus în brațe cărți și jucării utile pentru creierul lui. Homo sapiens este o specie inteligentă și curioasă. Ca să stimulezi aceste trăsături, ca să lași capacitatea intelectuală a copilului să explodeze, trebuie doar să faci un minimum de efort. Noi l-am făcut. Acum Statul ne spune că, cumva, aceasta este vina noastră, iar copilul trebuie înregimentat, ciopîrțit pe patul lui Procust, ca să nu iasă în afara rîndurilor.
Mulțumesc, România.
Notă
Am luat cu inima îndoită decizia de a publica bannere către acest articol pe site-ul dexonline, cu permisiunea restului echipei. Articolul este relevant și pentru educația în ansamblul ei, care este parte din misiunea mai largă a dexonline. Totuși, acest articol discută o problemă în primul rînd personală. Este prima oară în 20 de ani cînd folosesc megafonul dexonline într-o problemă personală. Sper să fie și singura.
